Activitati fara legatura.... sau poate au

Cum vreau sa ma tin de cuvant, mai pun niste poze... din activitatile mele diverse...

Voi incepe cu 'produsul brut'... si voi termina cu cel finit....

'Produse brute'

Puzzle... inca in cutii

'Produse' finite

Un Glob...


Un Puzzle


Acelasi Puzzle - alt unghi


O locomotiva


Un Turn

Si asta nu e tot... va urma... sau poate nu...

Ce spune lumea

Pentru cei din Bucuresti sau de oriunde altundeva, care s-au plictisit le doresc sa citeasca ce poate sa "coaca" mintea oamenilor... lectura placuta... Overheard in Bucharest

Ceva ce am scris - Partea a III-a si ultima

In semineu focul ardea linistit, luminand toata camera. Totul era invaluit intr-o lumina difuza, calda si placuta. Parca acum era mai frumos ca niciodata… Pe blana din fata semineului era o prezenta, Ea, luminata la fel de difuz ca si intreaga camera, o prezenta parca fara materie, fara substanta, dar totusi era acolo, mai vie ca niciodata, fermecatoare ca intotdeauna.

In cadrul usii statea El, cu o sticla si doua pahare, fermecat de prezenta Ei, asteptand parca ceva, privind si admirand frumusetea Ei in lumina semineului. Reflexele rosiatice ale focului cadeau pe sticla ce o tinea in mana facand-o de un rosu aprins, dand parca viata vinului, dar totusi nedefinit…

Parca simtindu-i prezenta, Ea se intoarse si il vazu. Se uita la El si parca il chema, fara cuvinte, fara gesturi, doar priviri pline de inteles. Se apropie fara zgomot, fara a deranja nimic. Timpul parca nu mai avea substanta, parca nu ar fi existat.

Puse paharele jos, langa semineu si sticla langa ele. Se aseza pe blana langa Ea si o prinse in brate. Ea parca se topi, se mula perfect pe bratele lui, niciodata mai perfect, niciodata mai intim. El se intinse dupa sticla, turna in paharele care capatasera aspecte rosiatice atat din pricina vinului cat si din pricina focului. Ii dadu ei unul dintre pahare si pe celalalt il lua el; ciocnira, fara o cauza anume, doar pentru ei, pentru fericirea lor, pentru iubirea lor.

Se intinse dupa un volum, ascuns undeva langa semineu. Cartea era calda, o caldura placuta, fara a fi prea fierbinte, indeajuns sa incalzeasca. I-l dadu. Putu citi uimirea in ochii ei, o uimire simpla si profunda, fara ascunzisuri. Era primul lui volum, dedicat Ei.

Se topira intr-o fericire profunda, fara egal. Devenira una, o singura entitate, o singura fiinta, un singur suflet, un tot. Toata noaptea se topira unul in celalalt, in fata semineului, pe fundal auzindu-se ceva fara o anume armonie, dar intr-o unitate perfecta, ca o simfonie.

Dimineata ii gasi imbratisati, fara a se deosebi unul de celalalt, niciodata mai perfect…

Se trezira mangaiati de razele soarelui, focul se stinsese de mult, dar nu le era frig, se incalzeau unul pe celalalt…

Ceva ce am scris - Partea a II-a

Ar trebui sa mai scriu ceva, intrucat nu am mai scris de mult… se auzi in camera goala, dar nu am nici o idee, absolut nici una. El incepu sa se plimbe prin camera in cautarea unei idei, unei surse, a ceva care sa il puna pe un drum pe care mai umblase candva, pe care il cunoscuse atat de bine. Ce bine mi-ar prinde acum putina inspiratie, ceva acolo care sa ma ajute… De undeva din mintea scriitorului incep sa incolteasca cele doua ganduri Blue si Dark. Ce ar fi sa ii dam si noi o mana de ajutor. Dark tu ai vre-o idee, ca mie sincer sa fiu nu imi vine nici una, spuse Blue. Nici mie nu imi vine nimic. Dar hai sa ne gandim in continuare, poate ne vine vre-o idee, raspunse Dark.

Cei doi se pusera pe gandit, si astfel in El se lasa o liniste adanca. Ce liniste este, mai am putin si parca ma pot auzi gandind. Ma duc sa dau drumul la ceva muzica ca nu se mai poate asa. Mai am putin si innebunesc spuse El. Se aseza in fata calculatorului si ii dadu drumul, porni ultima versiune de Winamp si dadu drumul la prima melodie pe care puse mouse-ul. In camera incepura sa se auda acordurile unei melodii destul de vechi, dintr-o epoca parca de mult apusa. La ce am dat drumul aici, suna foarte cunoscuta melodia, atat de familiar si parca atat de distant. Aaaaaaa, era Apocaliptica, de cand nu am ascultat eu asa ceva… Se vede ca nu am mai ascultat de mult, caci nu am recunoscut-o destul de repede, ar fi trebuit sa imi dau seama mai repede. Se arunca distrat pe canapea si inchise ochii, parca ar fi visat la ceva frumos.

Focul din semineu ii lumina fata intr-o lumina rosiatica, placuta si calda, si curand el cazu intr-un somn adanc si care se va dovedi plin de inspiratie. Respiratia care ii era greoaie la inceput capata acum o usurinta desavarsita, ca si cum nimic nu ar fi contat… Totusi in linistea noptii se mai auzea ceva, ceva de o frumusete desavarsita, era o alta respiratie care se auzea din camera de langa, o respiratie atat de desavarsita incat parea muzica. Era Ea, cea aleasa, cea speciala, singura.

Trecu putin timp pana Ea se trezi, parca simtind ca patul este gol… Pasi usor catre cealalta camera unde in semineu ardea focul, mai puse o bucata de lemn pe foc, si observa la lumina focului care devenise un pic mai mare si mai stralucitor ca pe blana din fata semineului dormea El, luminat de foc, leganat de un somn profund linistitor dar si de muzica care se auzea ca o adiere in camera.

Se aseza langa El si ii privea fata luminata de focul bland din semineu. Nu dorea sa il mute de acolo, dormea atat de linistit, parea atat de senin si fericit, incat Ea se intinse langa el si il lua de mana. Simtindu-i atingerea, El isi schimba pozitia si o cuprinse in brate, fapt la care Ea nu se astepta, dar era atat placuta imbratisarea lui incat nu protesta si parca se mula pe trupul lui simtindu-i toate curbele. Curand adormi si Ea, leganata parca de atingerea lui.

Privita din afara aceasta contopire a celor doua trupuri parea divina, parca devenisera un intreg unitar dar totusi format din doua parti distincte care se completeaza reciproc, fiecare dintre ele in acelasi timp si intreg si parte.

In tot acest timp in mintea scriitorului cele doua ganduri discutau… Ai gasit ceva? ti-a venit vre-o idee? Oricat de mult m-am gandit nu mi-a venit nimic, nici cea mai mica farama de inspiratie… spuse Blue. Dark dadu negativ din cap, si se lasa inca o perdea de liniste, o liniste chinuitoare si apasatoare. Ce ar fi sa mergem la Ea? Poate ne poate ajuta. Poate ne da un sfat, spuse Dark. Si astfel cei doi pornira, nestiind unde, dar parca mergand spre un anumit punct, spre o anumita conditie la care inca nici nu stiau ca aveau sa ajunga.

Pentru a putea accede la conditia Ei cei doi trebuiau sa se transforme, sa sufere o metamorfoza, sa treaca din gand in spirit pur, dar pentru asta era nevoie de o transformare atat materiala cat si oarecum spirituala. Prima transformare pe care cei doi o suferira fu cea la nivel spiritual, intrucat parca pierdura o serie de sentimente fara sens si substanta. A doua transformare fu cea la nivel material, devenind astfel asemanatori cu Ea, dar pastrand o oarecare asemanare cu ceea ce fusesera inainte.

Intr-un final ajunsera in fata a ceea ce semana cu un portal. Era un cerc imens de piatra cu incrustatii egiptene si maiase pe el, ceva aparte, foarte special. Odata ajunsi aici cei doi se oprira, parca stiind ca aici trebuie sa ajunga, ca aici era punctul final al calatoriei lor si ca pentru a ajunge la ea trebuiau doar sa treaca prin portal. Trecem, nu trecem… ce facem Dark? spuse Blue. Eu spun sa incercam sa trecem, raspunse Dark. Cei doi incercara sa treaca prin portal dar ceva similar cu o plasa dar total invizibila nu ii lasa sa treaca mai departe, semn ca nu erau inca pregatiti sa faca trecerea de la gand la spirit. Acum ce facem, incotro o luam? se intreba Dark. Pai nu stiu. Hai sa mai stam putin pe aici si vedem dupa aceea ce vom face, ii raspunse Blue.

La putin timp prin portal iesi Ea si ii intreba uimita: Ce e cu voi aici? Cei doi ii raspunsera intr-o singura voce. Am venit sa te cautam, avem nevoie de tine. Scriitorul are nevoie de o noua idee si noi incercam sa-l ajutam dar se pare ca nu reusim. Ea le raspunse cu o tristete nedisimulata: As vrea sa va pot ajuta dar nu pot face nimic. Nu am control asupra inspiratiei ce vine din exterior. Atunci cand ea vine din interior o pot controla si ajuta sa se dezvolte dar atunci cand ea vine din exterior nu am nici o putere asupra ei. Imi pare rau ca nu va pot ajuta in aceasta problema. Totusi ma bucur ca ati ajuns pana aici, ma bucur ca nu v-a fost frica de ceea ce se putea intampla cu voi, v-ati transformat in ceva cu mult mai frumos decat erati inainte. Acum trebuie sa faceti cale intoarsa si sa va folositi de ceea ce ati invatat in aceasta calatorie pentru al ajuta pe El. Va urez drum bun si sa stiti ca atunci cand veti avea nevoie de mine trebuie doar sa va ganditi la mine si voi fi langa voi sa va ajut.

Cei doi se intoarsera si isi reluara locurile lor, dar acum erau cu mult mai intelepti, si cu mult mai evoluati, puteau sa ia oricand forma de spirit si sa calatoreasca in lumea Ei, sa stea de vorba cu ea, sa devina un tot.

In camera era o lumina palida, de la focul care era pe cale sa se stinga. El se trezi, mai puse cateva bucati de lemn pe foc si la focul care tocmai prindea culoare si forma statea si contempla frumusetea Ei, perfectiunea trupului Ei. Nu mai vazuse niciodata ceva atat de frumos, ceva atat de minunat. Se apleca asupra ei si o saruta, un sarut plin de pasiune, plin de iubire. Ea ii raspunse la sarut si impreuna se topira intr-un singur sarut, o singura rasuflare, un tot.

El incepu sa ii sarute minunatul trup plin de pasiune, simtindu-i in totalitate gustul, ca un om insetat ce bea dupa mult timp. Ii sorbi trupul cu nesat, cu o sete continua de cunoastere. Ii saruta fiecare particica a trupului, incet si cu pasiune, facand-o pe Ea sa doreasca sa nu se opreasca niciodata, incet si cu pasiune. La fiecare sarutare a lui trupul ei raspundea parca frematand, incet si cu o pasiune uimitoare… Se topira intr-o intreaga noapte de dragoste, incet si cu pasiune…

Tot timpul era de partea lor, ziua intarzia sa apara, erau luminati de focul din camin… Pasiunea lor era nesfarsita. Nici cu venirea zilei pasiunea lor nu avea sfarsit.

Noaptea ce veni ii gasi imbratisati, Ea dormind in bratele Lui, niciodata mai fericita, niciodata mai fericit. Dintr-o data in camera se facu lumina, se aprinse focul din semineu, ca prin farmec, un pic de magie a Ei, nimic mai mult... Asa imbratisati dormira toata noaptea, luminati si incalziti de focul din semineu, niciodata mai fericiti.

Ceva ce am scris - Partea I

“Era o dimineata senina de vara…” Dar ce cliseu… se auzi deodata din strafundurile mintii unui scriitor. Cu siguranta poate gasi ceva mai bun… se auzi din cealalta parte a mintii aceluiasi scriitor. Toate astea se intamplau in mintea unui scriitor asezat in fata unui ecran de computer. Hei!!! Potoliti-va, cineva incearca sa scrie aici. Daca tot aveti de comentat macar faceti comentarii constructive si interesante, spuse o voce atotstapanitoare. Auzind acestea cele doua ganduri spusera: Se pare ca are dreptate…

Deodata se lasa in camera o liniste adanca si profunda. Afara vantul sufla cu putere, troienind totul in calea sa. Nu se mai vazuse de mult o astfel de iarna cu atat de multa zapada. In semineu ardea focul aruncand in camera o lumina placuta si o caldura binefacatoare. Totul parca dormea in jur. Tot ceea ce lumina camera era focul din semineu si ecranul calculatorului scriitorului nostru, restul dormita.

Deodata se auzi… Mama ce liniste, ma pot auzi gandind. Eu asa nu pot lucra. Ce-o fi la televizor? (vocea atotputernica). Astfel scriitorul se ridica de la birou si se indrepta spre televizor. Ii da drumul si cu telecomanda in mana incepe sa ‘navigheze’ pe posturile TV. Ce porcarii, nu e nimic bun de vazut la TV, nici macar muzica buna nu e. Unde e MTV-ul? A, am uitat, nu mai e de mult pe cablu… Ce pacat, asta e. Scriitorul nostru inchise televizorul si arunca telecomanda pe patul din spatele lui. Se aseza din nou in fata tastaturii sperand sa mai poata scrie ceva.

Ce lipsa de idei am, parca nu as fi eu. Voi nu ma puteti ajuta? (prima voce pe care pentru simplitate o vom numi Blue). Eu nu te pot ajuta intrucat ma aflu in aceeasi situatie ca tine. Daca nu ne-ar fi oprit ala… poate acum am fi avut cate o idee si el nu s-ar fi aflat in acest blocaj. Ghinion, mai ales ghinionul lui… Ha, ha, ha… :). (cealalta voce care va purta numele Dark). Ba, potoliti-va ca va execut… in momentul ala aveam nevoie de liniste si pace, nu de ciondaneala, de unde sa stiu eu ca o sa am acest blocaj. Oricum e liniste in camera, voi ce ati vrea TV sau combina? Oricum va anunt ca la TV dupa umila mea parere nu e nimic interesant. (vocea atotputernica si atotstapanitoare pe care o vom numi Eu). Mie imi place asa, e liniste si pace, functionez mai bine asa, spuse Blue. Totusi e prea liniste, da drumul la ceva intrucat simt ca innebunesc de atata liniste. Spune-i Eu aluia pe care il conduci sa dea drumul la combina daca spui ca la TV nu e nimic interesant, zise Dark.

Scriitorul aflat la birou in fata tastaturii, pune mana pe telecomanda si da drumul la combina, pe un post de radio oarecare. Au, ce dracu’ este asta. Se numeste atentat auditiv se planse Blue. Nu te-ai prins inca? Ce se aude se numeste manea! Ba, Eu, schimba dracu’ postu’ ca ne omori cu zile. Gaseste orice altceva, ca murim aici comanda Dark. Eu se conforma si al nostru scriitor schimba postul. Din nefericire pe orice alt post radio tot manea se auzea. Treci ba pe caseta sau CD, nu vezi ca altceva nu se gaseste? grai Dark. Se pare ca ai dreptate. Ce-om avea pe caseta? A, mi-am adus aminte, nu avem nici o caseta in combina, dar avem niste CD-uri. Stai putin ca ii dau drumu’ imediat anunta Eu.

Camera se umplu de sunete si parca prinse viata, parca focul capata alta culoare, alta stralucire. Camera parca era mai frumoasa. Pana si iarna de afara parea mai placuta, mai frumoasa.

Ce muzica e asta? se intreba parca retoric Dark? Nimeni nu ii raspunse… nici Blue nici Eu. In prima pauza dintre melodii Dark intreba din nou si Blue ii raspunse. Ma, nu te-ai prins inca? Este Alicia Keys… Dupa un moment de tacere… A, de asta imi parea cunoscuta… stiam eu ca am mai auzit vocea asta pe undeva… Da’ canta misto tipa… relua Dark.

In ‘linistea’ noptii mai aparu o voce Ea… cea care ii guverneaza gandirea si apare in toate visele sale. Ea se aseza intr-un colt si incepu sa priveasca si sa astepte. Urmarise toata conversatia de unde se afla, adanc ascunsa in inima scriitorului.

Mai potoliti-va un pic, nu vedeti ca cineva incearca sa lucreze aici se auzi vocea suava a Ei.

Deodata toate vocile disparura si in camera se mai auzea doar click-ul regulat al tastelor. Scriitorul nostru isi regasise inspiratia. Scria cu un ritm incredibil, scria ca si cum de ceea ce scria depindea propria sa viata. In semineu inca mai licarea focul, muzica inca se mai auzea in surdina. Doar o singura voce se mai auzea… a EI…

Nu am net acasa... un ISP idiot... din pacate nu am altul in zona... si UPC nu vreau sa pun!!!


Later edit: the net is back... cica a fost de la Rooter.... no matter...