“Era o dimineata senina de vara…” Dar ce cliseu… se auzi deodata din strafundurile mintii unui scriitor. Cu siguranta poate gasi ceva mai bun… se auzi din cealalta parte a mintii aceluiasi scriitor. Toate astea se intamplau in mintea unui scriitor asezat in fata unui ecran de computer. Hei!!! Potoliti-va, cineva incearca sa scrie aici. Daca tot aveti de comentat macar faceti comentarii constructive si interesante, spuse o voce atotstapanitoare. Auzind acestea cele doua ganduri spusera: Se pare ca are dreptate…
Deodata se lasa in camera o liniste adanca si profunda. Afara vantul sufla cu putere, troienind totul in calea sa. Nu se mai vazuse de mult o astfel de iarna cu atat de multa zapada. In semineu ardea focul aruncand in camera o lumina placuta si o caldura binefacatoare. Totul parca dormea in jur. Tot ceea ce lumina camera era focul din semineu si ecranul calculatorului scriitorului nostru, restul dormita.
Deodata se auzi… Mama ce liniste, ma pot auzi gandind. Eu asa nu pot lucra. Ce-o fi la televizor? (vocea atotputernica). Astfel scriitorul se ridica de la birou si se indrepta spre televizor. Ii da drumul si cu telecomanda in mana incepe sa ‘navigheze’ pe posturile TV. Ce porcarii, nu e nimic bun de vazut la TV, nici macar muzica buna nu e. Unde e MTV-ul? A, am uitat, nu mai e de mult pe cablu… Ce pacat, asta e. Scriitorul nostru inchise televizorul si arunca telecomanda pe patul din spatele lui. Se aseza din nou in fata tastaturii sperand sa mai poata scrie ceva.
Ce lipsa de idei am, parca nu as fi eu. Voi nu ma puteti ajuta? (prima voce pe care pentru simplitate o vom numi Blue). Eu nu te pot ajuta intrucat ma aflu in aceeasi situatie ca tine. Daca nu ne-ar fi oprit ala… poate acum am fi avut cate o idee si el nu s-ar fi aflat in acest blocaj. Ghinion, mai ales ghinionul lui… Ha, ha, ha… :). (cealalta voce care va purta numele Dark). Ba, potoliti-va ca va execut… in momentul ala aveam nevoie de liniste si pace, nu de ciondaneala, de unde sa stiu eu ca o sa am acest blocaj. Oricum e liniste in camera, voi ce ati vrea TV sau combina? Oricum va anunt ca la TV dupa umila mea parere nu e nimic interesant. (vocea atotputernica si atotstapanitoare pe care o vom numi Eu). Mie imi place asa, e liniste si pace, functionez mai bine asa, spuse Blue. Totusi e prea liniste, da drumul la ceva intrucat simt ca innebunesc de atata liniste. Spune-i Eu aluia pe care il conduci sa dea drumul la combina daca spui ca la TV nu e nimic interesant, zise Dark.
Scriitorul aflat la birou in fata tastaturii, pune mana pe telecomanda si da drumul la combina, pe un post de radio oarecare. Au, ce dracu’ este asta. Se numeste atentat auditiv se planse Blue. Nu te-ai prins inca? Ce se aude se numeste manea! Ba, Eu, schimba dracu’ postu’ ca ne omori cu zile. Gaseste orice altceva, ca murim aici comanda Dark. Eu se conforma si al nostru scriitor schimba postul. Din nefericire pe orice alt post radio tot manea se auzea. Treci ba pe caseta sau CD, nu vezi ca altceva nu se gaseste? grai Dark. Se pare ca ai dreptate. Ce-om avea pe caseta? A, mi-am adus aminte, nu avem nici o caseta in combina, dar avem niste CD-uri. Stai putin ca ii dau drumu’ imediat anunta Eu.
Camera se umplu de sunete si parca prinse viata, parca focul capata alta culoare, alta stralucire. Camera parca era mai frumoasa. Pana si iarna de afara parea mai placuta, mai frumoasa.
Ce muzica e asta? se intreba parca retoric Dark? Nimeni nu ii raspunse… nici Blue nici Eu. In prima pauza dintre melodii Dark intreba din nou si Blue ii raspunse. Ma, nu te-ai prins inca? Este Alicia Keys… Dupa un moment de tacere… A, de asta imi parea cunoscuta… stiam eu ca am mai auzit vocea asta pe undeva… Da’ canta misto tipa… relua Dark.
In ‘linistea’ noptii mai aparu o voce Ea… cea care ii guverneaza gandirea si apare in toate visele sale. Ea se aseza intr-un colt si incepu sa priveasca si sa astepte. Urmarise toata conversatia de unde se afla, adanc ascunsa in inima scriitorului.
Mai potoliti-va un pic, nu vedeti ca cineva incearca sa lucreze aici se auzi vocea suava a Ei.
Deodata toate vocile disparura si in camera se mai auzea doar click-ul regulat al tastelor. Scriitorul nostru isi regasise inspiratia. Scria cu un ritm incredibil, scria ca si cum de ceea ce scria depindea propria sa viata. In semineu inca mai licarea focul, muzica inca se mai auzea in surdina. Doar o singura voce se mai auzea… a EI…
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu