In semineu focul ardea linistit, luminand toata camera. Totul era invaluit intr-o lumina difuza, calda si placuta. Parca acum era mai frumos ca niciodata… Pe blana din fata semineului era o prezenta, Ea, luminata la fel de difuz ca si intreaga camera, o prezenta parca fara materie, fara substanta, dar totusi era acolo, mai vie ca niciodata, fermecatoare ca intotdeauna.
In cadrul usii statea El, cu o sticla si doua pahare, fermecat de prezenta Ei, asteptand parca ceva, privind si admirand frumusetea Ei in lumina semineului. Reflexele rosiatice ale focului cadeau pe sticla ce o tinea in mana facand-o de un rosu aprins, dand parca viata vinului, dar totusi nedefinit…
Parca simtindu-i prezenta, Ea se intoarse si il vazu. Se uita la El si parca il chema, fara cuvinte, fara gesturi, doar priviri pline de inteles. Se apropie fara zgomot, fara a deranja nimic. Timpul parca nu mai avea substanta, parca nu ar fi existat.
Puse paharele jos, langa semineu si sticla langa ele. Se aseza pe blana langa Ea si o prinse in brate. Ea parca se topi, se mula perfect pe bratele lui, niciodata mai perfect, niciodata mai intim. El se intinse dupa sticla, turna in paharele care capatasera aspecte rosiatice atat din pricina vinului cat si din pricina focului. Ii dadu ei unul dintre pahare si pe celalalt il lua el; ciocnira, fara o cauza anume, doar pentru ei, pentru fericirea lor, pentru iubirea lor.
Se intinse dupa un volum, ascuns undeva langa semineu. Cartea era calda, o caldura placuta, fara a fi prea fierbinte, indeajuns sa incalzeasca. I-l dadu. Putu citi uimirea in ochii ei, o uimire simpla si profunda, fara ascunzisuri. Era primul lui volum, dedicat Ei.
Se topira intr-o fericire profunda, fara egal. Devenira una, o singura entitate, o singura fiinta, un singur suflet, un tot. Toata noaptea se topira unul in celalalt, in fata semineului, pe fundal auzindu-se ceva fara o anume armonie, dar intr-o unitate perfecta, ca o simfonie.
Dimineata ii gasi imbratisati, fara a se deosebi unul de celalalt, niciodata mai perfect…
Se trezira mangaiati de razele soarelui, focul se stinsese de mult, dar nu le era frig, se incalzeau unul pe celalalt…
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu