I'm Back

I'm back.... big as life and twice as ugly... hopefully for good this time... If you have any ideas i can write upon please share.

Sectiune de multumiri

Dragi cititori,

In acest moment deschidem o sectiune de multumiri.
Deci, si in concluzie, multumim:
- Google pentru ca exista si ne pune la dispozitie platforma
- internetului pentru ca ne conecteaza
- oamenilor pentru ca ne fac sa zambim

Pe aceasta cale, doresc sa va invit sa multumiti si altora

Brief status report - leapsa

Preluand o idee de la SerialCharlie, un status report cu status-uri pe Yms, si transformata in leapsa, cine vrea sa o ia, sa o ia sanatos; cine nu nu.
Deci status-uri pe Yms:
- Pandemonium - gossip girl (ma intreb... de fapt nu ma intreb... ce vrea sa spuna)
- Laur - Evolution does not reward intelligence

Leapsa se duce la Ellis, Lin-dai-yu... si la cine o mai vrea

Later Edit: leapsa se mai duce la Animaloo

Nerds...

Addicted

I am 39% addicted to World of Warcraft. What about you?

Am terminat

Am terminat... si master-ul... gata... s-a terminat cu scoala... pentru o vreme...

Ads... and ads....

Avand in vedere postul precedent... aici... am vazut prin oras (a se citi Bucuresti) un minunat billboard, din pacate nu am avut cu ce sa il fotografiez... dar am reusit sa gasesc imaginea aici... si un articol referitor aici...
Trebuie sa spun ca nu sunt un mare fan al licentierilor foarte restrictive... si nu imi place sa mi se incalce drepturile mele... dar totusi desi am vazut multe ad-uri care se inspira unele din altele... dar nici unul ca asta... la Nicorette (c) care este o copie mai mult decat fidela la print-urile realizate pentru Marlboro... the Marlboro man.
Sunt de acord cu trucaje, parodieri si altele din gama, care de regula sunt necomerciale... dar totusi asta mi se parte furt...

Multumiri.

License / Licentiere

Taking into account a poster I saw the other day somewhere in the town I realized the importance of licensing, and thus i applied a Creative Commons Attribution 3.0 Unported License to all of my stuff I post here.

For the actual licence: here

*****

Avand in vedere o chestie pe care am vazut-o in oras zilele astea mi-am dat seama de importanta licentierii. Din acest motiv tot ceea ce se posteaza pe acest blog, referindu-ma strict la posturile mele sunt licentiate sub Creative Commons Attribution 3.0 Unported License

Pentru licenta: aici

Mutari...

Gramo s-a mutat.... de la WorldPress (aici) in Ro (aici).

Am anuntat mutarea lor nu pentru ca as avea vre-un interes material ci pentru ca imi place la ei pe Blog...

Proiecte

Stateam sa ma gandesc la o intrebare care ma apasa de mult... "Ce ii face pe oameni sa se apuce de noi proiecte?"

Pana acum am gasit o singura explicatie si nu neaparat poate cea mai buna... poate ma ajutati voi...

Uite... idea de proiect vine doar pentru a ajuta la dezvoltarea personala... dar totusi vine intrebarea... "De ce abandonam anumite proiecte deja incepute?" la care chiar nu stiu ce sa raspund...

Ma uit la mine si ma gandesc ca am vre-o 4 proiecte personale in lucru... dar... doar unul activ temporar... si nu stiu de ce le-am abandonat pe celelalte...

Va rog ajutor...

Ploua

Ploua... ploua... si ma simt deprimat... si ascult Cargo - Daca ploaia s-ar opri... link aici... nu am chef de nimic... si ma aspteapta o seara lunga.
Ce e drept de vre-o saptamana si daca nu si mai bine ma chinui cu un computer care mi-a mancat creierii pentru ca nu stiam exact ce are... o incompatibilitate care nu era detectata pe nicaieri dar care busea tot sistemul de operare...
Oricum vine weekend-ul... in care o sa ii fac o testare extensiva... (am rozolvat problema)
Daca aveti sugestii de a scapa de starea asta... va rog...

Scuze

Ei bine… e 20 Martie… si nu am mai postat nimic de o luna… da stiu ca suna a confesiune facuta… dar nu am ce face altceva…

De curand am gasit pe net un poll care prezenta cele mai bune motive de a parasi un blog… link aici la Andressa… (sper sa nu se supere…) si link-ul catre poll aici.

Trebuie sa recunosc ca oricum nu am vizitatori… si in momentul asta nici nu prea am sansa sa am…

Cam asta e pana acum… vom continua… sper… ca de nu… il inchid de tot…

Me

Today... nice day... and 2 (two) days have past since my last birthday... and yes, i am talking legal stile...

Yes, and as you noticed, this post is about me... or not... and I know that you hate me for not posting... maybe some more comments here and there might help... and yes, I'm going to enable once again comment moderation... although it will prove futile later on.

Getting back on track... my birthday had passed recently and well to my shame i did not have time to spend with my friends... but I will recover that lost time... hopefully in the near future...

I've read some posts of some other bloggers... and found out some quite interesting stuff... you can find them in my blog roll... Enjoy...

Have fun and be well...

Me is lazy

I know... me is a lazy ass... because I said I'd post something between the holidays and I did not.

No matter... i just started working on my short story and soon you will get to see the first part...

In between you might read a story a friend of mine wrote here... is in Romanian...

Thank you... and I'll get back to you soon with the story

AutoCritica

Ei bine, incep prin a va ura un An Nou calduros si mult mai bun decat cel ce s-a incheiat.

Din pacate mi-a fost lene sa postez ceva... mea culpa... incerc sa scriu ceva dar nu prea am tragere... poate ma ajutati voi. Oricum sper sa ne vedem cu bine si la urmatorul post...

Toate bune...

Craciun

Mai sunt 5 zile pana la Craciun... si concediu implicit...

In orice caz, gandindu-ma de pe acum la colindele de Craciun care se canta pe la noi prin Romania, incep sa le dau dreptate celor care au conceput reclama la sampanie ‘Dorato’… si da fac reclama… si nu, nu am baut acel gen de sampanie.
Ad-ul il gasiti aici sau mai jos

Sincer m-am plictisit de colindele plangacioase ale lui Hrusca & Co. Vreau si eu niste colinde mai vesele… mai in spiritual Craciunului…

Ne mai vedem…. Sau poate nu… sa-mi povestiti ce ati primit de Craciun…

Have fun and Merry Christmas for you all!!!



Ad Dorato

Problems

Had some problems... i did not receive any comments on this blog of mine. Care to comment on that and give me any viable explanation...

No matter, since it has been a month since my last post and right now by having said that i felt like in a confessional...

Hopefully I'll post something new soon since Christmas is coming and hopefully I have more time.


I bid you fare well and see you in a couple of days.

Ce spune lumea

Pentru cei din Bucuresti sau de oriunde altundeva, care s-au plictisit le doresc sa citeasca ce poate sa "coaca" mintea oamenilor... lectura placuta... Overheard in Bucharest

Ceva ce am scris - Partea a III-a si ultima

In semineu focul ardea linistit, luminand toata camera. Totul era invaluit intr-o lumina difuza, calda si placuta. Parca acum era mai frumos ca niciodata… Pe blana din fata semineului era o prezenta, Ea, luminata la fel de difuz ca si intreaga camera, o prezenta parca fara materie, fara substanta, dar totusi era acolo, mai vie ca niciodata, fermecatoare ca intotdeauna.

In cadrul usii statea El, cu o sticla si doua pahare, fermecat de prezenta Ei, asteptand parca ceva, privind si admirand frumusetea Ei in lumina semineului. Reflexele rosiatice ale focului cadeau pe sticla ce o tinea in mana facand-o de un rosu aprins, dand parca viata vinului, dar totusi nedefinit…

Parca simtindu-i prezenta, Ea se intoarse si il vazu. Se uita la El si parca il chema, fara cuvinte, fara gesturi, doar priviri pline de inteles. Se apropie fara zgomot, fara a deranja nimic. Timpul parca nu mai avea substanta, parca nu ar fi existat.

Puse paharele jos, langa semineu si sticla langa ele. Se aseza pe blana langa Ea si o prinse in brate. Ea parca se topi, se mula perfect pe bratele lui, niciodata mai perfect, niciodata mai intim. El se intinse dupa sticla, turna in paharele care capatasera aspecte rosiatice atat din pricina vinului cat si din pricina focului. Ii dadu ei unul dintre pahare si pe celalalt il lua el; ciocnira, fara o cauza anume, doar pentru ei, pentru fericirea lor, pentru iubirea lor.

Se intinse dupa un volum, ascuns undeva langa semineu. Cartea era calda, o caldura placuta, fara a fi prea fierbinte, indeajuns sa incalzeasca. I-l dadu. Putu citi uimirea in ochii ei, o uimire simpla si profunda, fara ascunzisuri. Era primul lui volum, dedicat Ei.

Se topira intr-o fericire profunda, fara egal. Devenira una, o singura entitate, o singura fiinta, un singur suflet, un tot. Toata noaptea se topira unul in celalalt, in fata semineului, pe fundal auzindu-se ceva fara o anume armonie, dar intr-o unitate perfecta, ca o simfonie.

Dimineata ii gasi imbratisati, fara a se deosebi unul de celalalt, niciodata mai perfect…

Se trezira mangaiati de razele soarelui, focul se stinsese de mult, dar nu le era frig, se incalzeau unul pe celalalt…

Ceva ce am scris - Partea a II-a

Ar trebui sa mai scriu ceva, intrucat nu am mai scris de mult… se auzi in camera goala, dar nu am nici o idee, absolut nici una. El incepu sa se plimbe prin camera in cautarea unei idei, unei surse, a ceva care sa il puna pe un drum pe care mai umblase candva, pe care il cunoscuse atat de bine. Ce bine mi-ar prinde acum putina inspiratie, ceva acolo care sa ma ajute… De undeva din mintea scriitorului incep sa incolteasca cele doua ganduri Blue si Dark. Ce ar fi sa ii dam si noi o mana de ajutor. Dark tu ai vre-o idee, ca mie sincer sa fiu nu imi vine nici una, spuse Blue. Nici mie nu imi vine nimic. Dar hai sa ne gandim in continuare, poate ne vine vre-o idee, raspunse Dark.

Cei doi se pusera pe gandit, si astfel in El se lasa o liniste adanca. Ce liniste este, mai am putin si parca ma pot auzi gandind. Ma duc sa dau drumul la ceva muzica ca nu se mai poate asa. Mai am putin si innebunesc spuse El. Se aseza in fata calculatorului si ii dadu drumul, porni ultima versiune de Winamp si dadu drumul la prima melodie pe care puse mouse-ul. In camera incepura sa se auda acordurile unei melodii destul de vechi, dintr-o epoca parca de mult apusa. La ce am dat drumul aici, suna foarte cunoscuta melodia, atat de familiar si parca atat de distant. Aaaaaaa, era Apocaliptica, de cand nu am ascultat eu asa ceva… Se vede ca nu am mai ascultat de mult, caci nu am recunoscut-o destul de repede, ar fi trebuit sa imi dau seama mai repede. Se arunca distrat pe canapea si inchise ochii, parca ar fi visat la ceva frumos.

Focul din semineu ii lumina fata intr-o lumina rosiatica, placuta si calda, si curand el cazu intr-un somn adanc si care se va dovedi plin de inspiratie. Respiratia care ii era greoaie la inceput capata acum o usurinta desavarsita, ca si cum nimic nu ar fi contat… Totusi in linistea noptii se mai auzea ceva, ceva de o frumusete desavarsita, era o alta respiratie care se auzea din camera de langa, o respiratie atat de desavarsita incat parea muzica. Era Ea, cea aleasa, cea speciala, singura.

Trecu putin timp pana Ea se trezi, parca simtind ca patul este gol… Pasi usor catre cealalta camera unde in semineu ardea focul, mai puse o bucata de lemn pe foc, si observa la lumina focului care devenise un pic mai mare si mai stralucitor ca pe blana din fata semineului dormea El, luminat de foc, leganat de un somn profund linistitor dar si de muzica care se auzea ca o adiere in camera.

Se aseza langa El si ii privea fata luminata de focul bland din semineu. Nu dorea sa il mute de acolo, dormea atat de linistit, parea atat de senin si fericit, incat Ea se intinse langa el si il lua de mana. Simtindu-i atingerea, El isi schimba pozitia si o cuprinse in brate, fapt la care Ea nu se astepta, dar era atat placuta imbratisarea lui incat nu protesta si parca se mula pe trupul lui simtindu-i toate curbele. Curand adormi si Ea, leganata parca de atingerea lui.

Privita din afara aceasta contopire a celor doua trupuri parea divina, parca devenisera un intreg unitar dar totusi format din doua parti distincte care se completeaza reciproc, fiecare dintre ele in acelasi timp si intreg si parte.

In tot acest timp in mintea scriitorului cele doua ganduri discutau… Ai gasit ceva? ti-a venit vre-o idee? Oricat de mult m-am gandit nu mi-a venit nimic, nici cea mai mica farama de inspiratie… spuse Blue. Dark dadu negativ din cap, si se lasa inca o perdea de liniste, o liniste chinuitoare si apasatoare. Ce ar fi sa mergem la Ea? Poate ne poate ajuta. Poate ne da un sfat, spuse Dark. Si astfel cei doi pornira, nestiind unde, dar parca mergand spre un anumit punct, spre o anumita conditie la care inca nici nu stiau ca aveau sa ajunga.

Pentru a putea accede la conditia Ei cei doi trebuiau sa se transforme, sa sufere o metamorfoza, sa treaca din gand in spirit pur, dar pentru asta era nevoie de o transformare atat materiala cat si oarecum spirituala. Prima transformare pe care cei doi o suferira fu cea la nivel spiritual, intrucat parca pierdura o serie de sentimente fara sens si substanta. A doua transformare fu cea la nivel material, devenind astfel asemanatori cu Ea, dar pastrand o oarecare asemanare cu ceea ce fusesera inainte.

Intr-un final ajunsera in fata a ceea ce semana cu un portal. Era un cerc imens de piatra cu incrustatii egiptene si maiase pe el, ceva aparte, foarte special. Odata ajunsi aici cei doi se oprira, parca stiind ca aici trebuie sa ajunga, ca aici era punctul final al calatoriei lor si ca pentru a ajunge la ea trebuiau doar sa treaca prin portal. Trecem, nu trecem… ce facem Dark? spuse Blue. Eu spun sa incercam sa trecem, raspunse Dark. Cei doi incercara sa treaca prin portal dar ceva similar cu o plasa dar total invizibila nu ii lasa sa treaca mai departe, semn ca nu erau inca pregatiti sa faca trecerea de la gand la spirit. Acum ce facem, incotro o luam? se intreba Dark. Pai nu stiu. Hai sa mai stam putin pe aici si vedem dupa aceea ce vom face, ii raspunse Blue.

La putin timp prin portal iesi Ea si ii intreba uimita: Ce e cu voi aici? Cei doi ii raspunsera intr-o singura voce. Am venit sa te cautam, avem nevoie de tine. Scriitorul are nevoie de o noua idee si noi incercam sa-l ajutam dar se pare ca nu reusim. Ea le raspunse cu o tristete nedisimulata: As vrea sa va pot ajuta dar nu pot face nimic. Nu am control asupra inspiratiei ce vine din exterior. Atunci cand ea vine din interior o pot controla si ajuta sa se dezvolte dar atunci cand ea vine din exterior nu am nici o putere asupra ei. Imi pare rau ca nu va pot ajuta in aceasta problema. Totusi ma bucur ca ati ajuns pana aici, ma bucur ca nu v-a fost frica de ceea ce se putea intampla cu voi, v-ati transformat in ceva cu mult mai frumos decat erati inainte. Acum trebuie sa faceti cale intoarsa si sa va folositi de ceea ce ati invatat in aceasta calatorie pentru al ajuta pe El. Va urez drum bun si sa stiti ca atunci cand veti avea nevoie de mine trebuie doar sa va ganditi la mine si voi fi langa voi sa va ajut.

Cei doi se intoarsera si isi reluara locurile lor, dar acum erau cu mult mai intelepti, si cu mult mai evoluati, puteau sa ia oricand forma de spirit si sa calatoreasca in lumea Ei, sa stea de vorba cu ea, sa devina un tot.

In camera era o lumina palida, de la focul care era pe cale sa se stinga. El se trezi, mai puse cateva bucati de lemn pe foc si la focul care tocmai prindea culoare si forma statea si contempla frumusetea Ei, perfectiunea trupului Ei. Nu mai vazuse niciodata ceva atat de frumos, ceva atat de minunat. Se apleca asupra ei si o saruta, un sarut plin de pasiune, plin de iubire. Ea ii raspunse la sarut si impreuna se topira intr-un singur sarut, o singura rasuflare, un tot.

El incepu sa ii sarute minunatul trup plin de pasiune, simtindu-i in totalitate gustul, ca un om insetat ce bea dupa mult timp. Ii sorbi trupul cu nesat, cu o sete continua de cunoastere. Ii saruta fiecare particica a trupului, incet si cu pasiune, facand-o pe Ea sa doreasca sa nu se opreasca niciodata, incet si cu pasiune. La fiecare sarutare a lui trupul ei raspundea parca frematand, incet si cu o pasiune uimitoare… Se topira intr-o intreaga noapte de dragoste, incet si cu pasiune…

Tot timpul era de partea lor, ziua intarzia sa apara, erau luminati de focul din camin… Pasiunea lor era nesfarsita. Nici cu venirea zilei pasiunea lor nu avea sfarsit.

Noaptea ce veni ii gasi imbratisati, Ea dormind in bratele Lui, niciodata mai fericita, niciodata mai fericit. Dintr-o data in camera se facu lumina, se aprinse focul din semineu, ca prin farmec, un pic de magie a Ei, nimic mai mult... Asa imbratisati dormira toata noaptea, luminati si incalziti de focul din semineu, niciodata mai fericiti.